Serele de legume

Frenchi, curechi, chiperi, pepeni...
"Mi-a zis mie o dată un lingvist, că vorba asta, «frenchi», e foarte veche.
E numele de demult pe care l-au avut roşiile pe-aici. Pătlăgelele, adică...", ne lămureşte Ion Culcia. Se pare că spre sfârşitul veacului al XVIII-lea, când au ajuns pătlăgelele roşii în zona Moldovei şi-a Basarabiei, le-au adus nişte francezi. De-aici şi numele lor. "Din câte ştiu eu, acu' numai la noi în sat li se mai zice aşa...". Cât despre celelalte cuvinte pe care le-am pomenit: curechi înseamnă varză, chiperi se mai numesc ardeii, iar pepenii sunt... castraveţi.

La Erdec-Burnu, în sat, toată lumea cultivă legumele astea. Nu există gospodărie fără măcar două-trei sere, în care muncesc toţi ai casei, până şi copiii de şcoală. Tatăl lui Ion, Nichita Culcia, ne spune că oameni mai vrednici ca în satul lui nu sunt în toată Basarabia de Sud. "Aici, mai demult, oamenii munceau vara de strângeau «pâinea» (grâul - n.n.), după care se ducea şi strângeau pâinea în Bărăgan sau mai jos, la bulgari... De-aia era o vorbă dreaptă odată: «Basarabia cea bogată, toţi cu râşniţa la poartă»". După aceea au venit nişte bulgari, argaţi la oamenii din sat, şi ei i-au învăţat să cultive legumele. "Avem apă aici, pământ bun, de-aia s-au făcut serele!"

In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 11 martie 2009