Lacul Sasâk a fost o dată un fel de Techirghiol al Basarabiei de Sud. "Veneau aici la scăldat şi de prin alte părţi ale lumii, nu numai românii", ne zice moş Arhip, ghidul nostru ad-hoc prin Borisăuca. Locul începuse să se dezvolte binişor, în perioada interbelică. Apropierea de mare, pitorescul lacului, oamenii gospodari şi calităţile nămolului de Sasâk erau argumente suficiente pentru a ridica aici o mică staţiune de turism balnear.
Un proiect care a fost ucis în faşă, acum vreo 60 de ani şi mai bine. "D'apoi, ruşii, când or venit, au stricat totul. Au vrut să facă aici, împrejur, câmpuri cu legume şi aveau nevoie de apă pentru irigaţii. Atunci, ce-or făcut? Au îndiguit, acolo, unde era legătura cu marea, şi au tras apă din Dunăre în lac. Apă dulce. Lacu', acuma, nu mai e bun de nimica. Apa pute, pentru că nu mai comunică, nu se mai primeneşte. Apa nu-i nici dulce, nici sărată. E numai stătută. Iar în loc de nămol e mâl putred."
In Jurnalul National din 28 februarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu